Astăzi, într-o zi de 11.11 plină de semnificații marcante, am ales să merg ziua în amiaza mare la Grădina Botanică. Am făcut un slalom printre activitățile pe care mi le-am plănuit și astfel mi-am onorat spontaneitatea. Am apreciat în primul rând experiența de "a fi stăpân pe timpul meu" și am savurat exercițiul de a mă mișca liberă pe oriunde mi-a venit să o fac. 

Am observat că această percepție de libertate vine cu o armonizare relaxată în relația personală cu "timpul" ... adică, cumva- nu știu cum, "timpul s-a așezat după mine" și mi-a oferit bonusuri. Contemplând la ceas de seară, văd cum în cuprinsul acestei zile de toamnă am făcut o mulțime de lucruri faine, fără stres și fără oboseala obișnuită de final de zi. 

Cum văd eu lucrurile în legătură cu experiența mea de azi, 11.11? Păi, m-am "scufundat" în miezul ființei mele, în lumea mea interioară, acolo unde se află reperele mele, valorile, conexiunea cu divinul, iubirea, esența mea. Am trecut dincolo de "stratul de suprafață" al vieții cotidiene, cel care este mereu agitat, zgomotos, plin de liste cu sarcini și cu termene limită, cu criterii și standarde de respectat și de îndeplinit. 

Astăzi am inversat zonele din care mi-am trăit ziua și conștientizez diferența: viața capătă coerență atunci când este trăită dinspre "esența ființei" către lumea din jur. Punând atenția și intenția pe manifestarea în sensul opus (dinspre exterior către interior), riscăm să rămânem captivi în zona zgomotoasă de la suprafață. 

Este benefic să practicăm mai des acest exercițiu de "scufundare în adâncurile ființei", de conectare cu esența noastră divină, de unde putem să aducem în haosul de la suprafață comorile pe care ni le descoperim acolo, în profunzimile ființei noastre.