Drumul de astăzi, devreme, către Brașov, pentru participarea la un curs de esențe vibraționale PHI m-a scos din zona de comfort. Cum altfel?!

Acolo, afară din zona de comfort, mi-am propus să observ atent în jurul și înlăuntrul meu (așa cum explorează pisica mea orice apare nou în orizontul atenției ei- cu ochi mari, cu mișcări controlate și discrete, cu toate simțurile orientate către acel "ceva" nou).

Observând, am simțit cum mi-a fost oferită o surpriză. Un "insight". Am văzut primii fulgi de nea, feeric, pentru o foarte scurtă bucată de drum. Și am mai văzut zona aceea de pădure în care se întâmpla trecerea, delimitarea clară între culorile de toamnă și albul curat al zăpezii noi, al iernii. Am fost martor la momentul în care are loc trecerea de la un anotimp la altul. Aceasta presupune o zonă de suprapunere, de întrepătrundere, de comuniune între cele două aspecte- cel care pleacă și cel care vine- ca și cum s-ar preda ștafeta.

Asociez abundența de culori și de roade ale toamnei cu starea de maturitate roditoare și cu înțelepciunea procesului de "letting go", în acceptarea ciclurilor naturale, în cedare cu recunoștință a aspectelor care se cer cedate de ritmurile divinei creații. Asociez iarna cu starea de introspecție, de întoarcere întru sine, de repaus binemeritat, conținând deja faza de pregătire și de cunoaștere a noului început care va urma în anotimpul următor, în primăvară.

Astăzi am văzut momentul magic al întâlnirii dintre toamnă și iarnă, întâlnire scurtă, prietenească, revelatoare. Iarna vine mai întâi la altitudine, la munte. Ca și cum întoarcerea întru Sine a Naturii și contemplarea din repaosul iernii începe de sus în jos...iar primăvara începe de jos, de la câmpie- ca și cum reluarea noului ciclu de după etapa de introspecție începe de jos în sus...e ca o scanare a ființei și ca o ființare în uniune și continuitate.

Suntem parte din acest ritm, vrem- nu vrem. Cum e să vrem să îl parcurgem conștient?