Am avut brusc o imersare în energia lunii noi în Balanță, care vine pe 6 octombrie și se referă la relații. Și ce mai imersare! Mi-a fost "apăsat un buton" care m-a teleportat automat într-un val de tristețe adâncă. Până în acel moment eram bine, merci, și dintr-o dată, într-un schimb de mesaje cu mama mea, am trecut pe cu totul altă frecvență- joasăăăă.

Atâta tristețe m-a cuprins, că nu am mai fost în stare să discut cu nimeni despre nimic. Parcă am paralizat. Am simțit nevoia să las să fie și să simt toată energia aia, toată tristețea aia adâncă, să o las să iasă la suprafață, prin fiecare moleculă a ființei mele. Am adormit în această stare, fără să îmi pot imagina cum o să ies din ea, parcă un pic convinsă că nu o să mai ies deloc- percepția mea era că tristețea asta e ceva fără de sfârșit.

Înainte de somn, obișnuiesc mereu să mulțumesc pentru darurile zilei...am făcut-o și de data asta, chiar de acolo, din adâncul tristeții, deși mintea mea nu pricepea de ce să mai mulțumesc acum, că uite în ce hal de letargie mă aflam.

Și am cerut ajutor, în gând. Nu suntem niciodată singuri! Avem multe ajutoare divine la dispoziție, e nevoie doar să le chemăm. Abia la limita dintre somn și trezire, a doua zi de dimineață, am simțit blândețea Intuiției care îmi șoptea să nu uit să îmi prepar o combinație de remedii florale Bach.

Ah! Cum am putut să uit complet de Remedii, aseară? Nici nu mi-a trecut prin gând să mă salvez din agonie și să pun vibrația florilor să mă echilibreze emoțional! Sigur că Daaa! Remedii Bach! Ia să vedem ce anume m-a întristat? Ahaaa...și asta ce înseamnă pentru mine? Interesaaaant! Chestia asta de unde vine, de fapt? Oh- pe bune?!!! Iar tema asta iese la suprafață? Păi o rezolvasem demult (așa crezusem, de fapt)...Daaa...înțeleg acum!

Observ cum pastila asta amară mi-a fost livrată prin mama mea pentru că de ea îmi pasă foarte mult- dacă mi-ar fi spus altcineva aceste cuvinte, nu aș fi înțeles că am ceva de integrat pe subiectul ăsta, din nou! Așadar, evident că nu are rost să stau supărată pe mama pentru că de fapt ea m-a ajutat să înțeleg ce am de vindecat! Mi-a făcut un serviciu, de fapt! Trebuie să îi mulțumesc!

Hmmm... ce alegere la nivel de acțiune pot să inițiez ca să mă Realiniez la starea de armonie? Acțiune!!! Păi: o sun pe mama, îi explic cât de mult m-a ajutat cu acel cuvânt care m-a blocat/ paralizat/ anulat și îi reamintesc că o iubesc...și neapărat îi cer iertare. Uh! A fost greu până să iau decizia de a o suna. E mai bine acum.

Remediile, da, să îmi prepar remediile. Îmi pregătesc o combinație de remedii care să echilibreze emoțiile asociate cu acest episod: unul pentru gândurile astea repetitive pe marginea dialogului buclucaș, unul pentru trauma aia adâncă pe care o știam vindecată, unul pentru frică/ anxietate, altul pentru stimă de sine și, of, da, unul pentru accesarea iubirii prin iertare. Iertare- că dacă mă gândesc, la cuvintele care m-au rănit am simțit nevoia să mă răzbun, adică să spun și eu cuvinte care știam că dor. Și eu care mă vedeam departe de aceste chestii ...iată că le experimentez din nou- repetitiv, de fiecare data de pe o altă poziție a spiralei - că deh... așa învățăm.