În căutarea ECHILIBRULUI

Îmi vin în minte îndemnurile adresate de-a lungul anilor, că e de folos dacă găsesc "calea de mijloc", să evit extremele, să mă feresc de exagerări... îmi amintesc cum un prieten drag (plecat deja dintre noi) îmi spunea că pot să extind această practică în nenumărate feluri, inclusiv prin a alege banda din mijloc atunci când mă aflu la volan. Oare "Calea de mijloc" are ceva în comun cu "a treia cale" din scrierile lui Covey- o fi ea oare calea armoniei, a sinergiei și a soluțiilor "win-win"?

Mă gândesc acum la ce înseamnă pentru mine "echilibrul" sau "calea de mijloc" pentru că știm că măsura la care am ajuns fiecare arată cum percepem totul. Poate să fie asta o fantezie? O fi ceva pironit în lumea teoriilor, fără șanse de manifestare? Poate că pentru mine "echilibrul" se află la cea mai mare distanță de "burnout", de epuizare. Echilibrul are sens pentru mine și dacă îl percep ca "Aliniere" la un set de valori care contează pentru experiența de "A FI".

Ce-ar fi dacă am considera că echilibrul este mai mult o stare a ființei care prioritizează diferit "ce-mi doresc" sau "ce am" sau poate că este acea percepție de ușurință, bucurie și împlinire în experiențele de zi cu zi, în proiecte sau angajamente? Mai nou, simt că echilibrul îmi vine din interior și din felul în care permit să simt frica sau "dragul de a fi". Atașamentul de ceva sau cineva mă duce către frică la un moment dat și starea densă care se instalează odată cu asta mă costă! Atunci ies din echilibru și din conectarea aliniată la valorile și la divinul "atotprezent".

Hmmm... să înțeleg că pentru mine starea de echilibru este permisiunea pe care mi-o pot da ca să am încredere absolută în ghidarea intuitivă, conectată până la identificare cu lumina și iubirea divină? Mențin echilibrul când mă delimitez de "zgomotele de fond" și când permit divinității să se manifeste, prin mine... când mă deschid ca să primesc divinitatea manifestată prin cei din jurul meu.

Când manifest starea de "A FI" în cea mai bună versiune a mea în fiecare moment, spre echilibrul tuturor celor cu care interacționez, pentru că echilibrul meu nu se referă numai la mine, ci la toți. Așa mă mențin în echilibru în vremurile tulburi în care ne aflăm. O fi asta doar teorie, fantezie? Sau această stare se poate manifesta? E "manifestabil". So it is. So it be!