“Uită tot ce ai învățat și ia-o de la capăt”- am mai citit și auzit această frază, am experimentat-o de câteva ori. Cred că fiecare trecem prin asemenea etape într-un fel sau altul, de-a lungul timpului. Percepția situației face diferența iar alinierea din mers la schimbare, cu deschidere, încredere, entuziasm și curaj sunt abordările ideale, dacă ne învrednicim de ele. Este vorba de a fi pregătit de a relua de la capăt procesul de manifestare a intențiilor sau a viselor. Totul începe cu răbdarea, la fel cum definiția iubirii scrisă de apostolul Pavel în scrisoarea către Corinteni, implică răbdarea ca început bun (“iubirea îndelung rabdă”) dar și ca treaptă finală a Iubirii (“toate le rabdă”).

Așadar, adaptarea la acest moment în viață când o luăm de la început presupune noi intenții de materializat, noi vise, noi obiective, altele decât cele de până acum. Întreg procesul de la idee la rezultat implică iubire, atenție, intenție, focus, disciplină, muncă susținută. Totul până când intrăm într-un fel de aliniere cu esența divină și atunci se întâmplă miracolul împlinirii acelui vis.

O altă posibilitate este atașarea de un anumit parcurs, cum ar fi credința că “dacă am muncit atâta ca să ajung aici, se cuvine să mă liniștesc și să mă bucur de roadele muncii”- iar atunci când vine schimbarea, când nimic din ce a fost plănuit nu se împlinește, acea parte din noi care vrea acele rezultate așteptate, poate să intre în panică. Ce e de făcut atunci?

Să ne amintim să respirăm adânc și să ne liniștim având încredere că totul este spre un bine mai înalt decât înțelege mintea noastră și că acest timp de răbdare, așteptare și devenire este în sine un timp fertil și de folos parcursului nostru aici și acum.